Nezavisimaia Gazeta
Monopolul rus Gazprom îşi va menţine în următorii zece ani poziţiile dominante în Europa de Sud. Victoria concernului rus a devenit evidentă după ce acţionarii proiectului european Nabucco, considerat concurentul proiectului South Stream patronat de Rusia, au fost nevoiţi să accepte reducerea de două ori a capacităţii şi lungimii acestui gazoduct. Astfel, dintr-un proiect global Nabucco s-a transformat într-unul regional.
Iniţial era planificat ca lungimea gazoductului european să fie de 3.900 de km. Gazoductul urma să plece din Marea Caspică şi să ajungă în Austria. Realitatea i-a obligat însă pe europeni să renunţe la aceste planuri ambiţioase şi, împreună cu ele, la speranţa că va fi găsită o alternativă la exportul de gaz spre ţările din Europa de Sud.
Nabucco era un evident concurent al South Stream, care este realizat de Gazprom în scopul diversificării livrărilor de gaz în Europa şi al reducerii dependenţei furnizorilor şi cumpărătorilor faţă de ţările de tranzit, în speţă faţă de Ucraina şi Turcia. Potrivit acţionarilor Nabucco, între care compania austriacă OMV, cea ungară MOL, bulgară Bulgargaz, română Transgaz, turcă Botgas şi germană RWE, proiectul a suferit modificări substanţiale şi a primit deja o nouă denumire: Nabucco West. Acum, proiectul presupune construcţia gazoductului spre Austria de la graniţa turco-bulgară.
Înainte de aceasta s-a decis reducerea de două ori a capacităţii Nabucco: pînă la 10 miliarde de metri cubi pe an. Cauza acestei decizii o constituie faptul că pentru proiect nu s-a reuşit găsirea unor cantităţi de gaz suficiente.
Experţii ruşi consideră firească această schimbare în soarta Nabucco. Potrivit directorului Institutului Naţional pentru Energetică al Rusiei, Serghei Pravosudov, singura sursă de gaz pentru Nabucco o reprezintă astăzi Azerbaidjanul. Zăcămîntul Shah-Deniz ar urma să dea primele cantităţi de gaz, circa 10 miliarde de metri cubi, abia peste vreo cinci ani. Toată această cantitate a fost contractată deja pentru livrări spre ţările UE.
Discutiile conform cărora la Nabucco s-ar putea ralia Irak, Egipt şi Turkmenistan au rămas unele lipsite de concreteţe. Astfel, Irakul şi Egiptul nu le convin investitorilor Nabucco din cauza incertitudinilor politice şi riscurilor militare. În ceea ce priveşte Turkmenistanul, acesta nu poate fi considerat un partener viabil al Nabucco. Deocamdată, pur şi simplu nu există un gazoduct care să lege, pe la Marea Caspică, zăcămintele de gaz turkmene de sistemul azer de transport al gazului. De altfel, Turkmenistanul nu are pentru Europa nici cantităţi de gaz în plus.
La rîndul său, analistul Valeri Nesterov subliniază că înainte Nabucco se poziţiona ca un traseu independent pentru livrările de combustibili spre UE, însă acum s-a transformat într-o verigă intermediară în sistemul de gazoducte deja existent. “De fapt, o asemenea evoluţie a evenimentelor era de aşteptat. Azerbaidjanul nu va avea în următorii zece ani cantităţi de gaz disponibile. În afară de aceasta, la gazul care ar fi urmat să alimenteze Nabucco aspiră şi alte ţări din UE”, explică Nesterov.
Rezultă că Nabucco intră în competiţie nu numai cu South Stream, ci şi cu proiecte ale ţărilor europene. În ceea ce priveşte Gazprom, ea obţine o bună şansă de a-şi menţine şi consolida poziţiile pe pieţele occidentale.
http://www.ziarulfaclia.ro
Tag Archive: Nabucco
Negocierile dintre Federatia Rusa şi Azerbaidjan cu privire la prelungirea acordului de închiriere a staţiei de radiolocaţie de la Gabala au intrat în impas, autoritatile de la Baku cerand majorarea chiriei de la 7 milioane USD, cat plateste Moscova in acest moment, pana la 300 de milioane USD, relateaza mass-media regionala, citata de agentia de presa KARADENIZ PRESS. Surse militare oficiale de la Moscova, citate de mass-media rusa, considera au suma cerută ca fiind ‘neadecvată’, subliniind că, în cazul în care Baku nu-şi va tempera pretenţiile, Rusia se va retrage din Gabala.
Anul acesta expiră vechiul acord de închiriere a staţiei de la Gabala, semnat între Rusia şi Azerbaidjan în 2002. Conform prevederilor documentului, acordul se prelungeşte automat din trei în trei ani, cu condiţia ca niciuna dintre părţi să nu o anunţe pe cealaltă, cu o jumătate de an înainte de expirarea acordului, cu privire la intenţia de a se retrage din acesta. O nouă jumătate de an expiră la 9 iunie, dată până la care cele două părţi ar trebui să convină asupra tuturor amănuntelor din contract.
Statie strategica
Moscova doreşte să închidă pentru o perioadă cât mai lungă problema staţiei de radiolocaţie de la Gabala, prelungind acordul nu cu 3, ci cu 25 de ani. În noiembrie 2011, după întrevederea dintre miniştrii azer şi cel rus ai apărării, Safar Abiev şi Anatoli Serdiukov, oficialul rus a declarat că părţile au reuşit să se înţeleagă pe marginea tuturor problemelor, cu excepţia celei financiare. La acea dată, conform surselor citate de publicatia rusa Kommersant, Azerbaidjanul şi-a exprimat intenţia de a dubla chiria de la 7 la 15 milioane de dolari. Pentru a depăşi această problemă, la începutul lui decembrie 2011 în negocieri s-a implicat o comisie specială, formată din reprezentanţi ai mai multor ministere ale Rusiei. Efectul, însă, a fost unul opus: Baku a majorat iniţial preţul până la 150 de milioane de dolari, iar acum – chiar până la 300 de milioane.
Plecarea din Gabala i-ar putea crea Rusiei probleme însemnate, subliniază Kommersant. Din punct de vedere funcţional, radarul azer ar putea fi înlocuit de noua staţie de radiolocaţie ‘Voronej-DM’ din Armavir (sudul Rusei), însă cel de-al doilea segment al acesteia, care ar urma să monitorizeze lansările de rachetă din zona de răspundere a staţiei de la Gabala, abia urmează să fie dat în exploatare.
Interese NATO
În acelaşi timp, asupra obiectivului azer abandonat de militarii ruşi ar putea avea pretenţii ţări din cadrul Organizaţiei Tratatului Atlanticului de Nord (NATO), în primul rând SUA şi Turcia. În acest caz, Moscova nu doar va pierde unul din atuurile sale din negocierile cu Washingtonul pe marginea sistemului antirachetă, ci le va şi ceda americanilor o staţie care i-ar putea ajuta pe aceştia să ducă acţiuni militare împotriva Republicii Islamice Iran, considera oficialii rusi.
Noile solicitări ale Azerbaidjanului sunt explicate de Ministerul rus al Afacerilor Externe prin ‘actuala conjunctură’. ‘Finalizarea termenului de valabilitate a acordului constituie un moment propice pentru revizuirea prevederilor acestuia. În mod firesc, nimeni nu vrea să-l modifice în detrimentul său’, afirmă un diplomat rus pentru Kommersant.
Nabucco vs. South Stream
De altfel, printre experţii şi diplomaţii ruşi mai este vehiculată o versiune: refuzând să facă vreo concesie în cazul Gabala, Baku se răzbună de fapt pe Moscova pentru poziţia ei pe marginea statutului Mării Caspice. Rusia este iritată de posibila participare a Azerbaidjanului la gazoductul Transcaspic, proiectat să ocolească teritoriul rus. Conducta, cu o capacitate de 20-30 de miliarde cubi pe an, va permite transportarea de gaz din Turkmenistan spre gazoductul Nabucco, un concurent al gazoductului South Stream promovat de Gazprom.
Argumentul-cheie al Rusiei în această dispută este acela că, din punct de vedere juridic, statutul Mării Caspice nu a fost fixat nici la această oră, iar fără acordul tuturor ţărilor limitrofe, autoritatile de la Baku şi Aşhabad nu ar avea voie să construiască vreo conductă pe fundul mării. La rândul său, Azerbaidjanul insistă că poate soluţiona aceste probleme cu Turkmenistanul pe bază bilaterală, iar în acelaşi timp încearcă să-i creeze probleme Rusiei. Una dintre aceste probleme s-a dovedit a fi şi staţia de radiolocaţie de la Gabala, conchide Kommersant.
Acţionarii proiectului Nabucco discută despre o posibilă fuziune între gazoductul susţinut de Uniunea Europeană şi conducta TANAP, care este sprijinită de Turcia.
Consorţiul Nabucco a confirmat că are loc o întâlnire a acţionarilor la Viena, dar nu a dat detalii despre posibila fuziune a celor două proiecte. Oficialii consorţiului au spus doar că proiectul nu a fost modificat din punct de vedere conceptual.
Gazoductul Nabucco este principala componentă a aşa-numitului Coridor Sudic şi este dezvoltat de consorţiul Nabucco Gas Pipeline International, din care fac parte companiile Transgaz Mediaş, OMV (Austria), MOL (Ungaria), Bulgargaz (Bulgaria), Botas (Turcia) şi RWE (Germania). Construcţia gazoductului Nabucco, ce va avea o capacitate maximă de 31 de miliarde de metri cubi este programată pentru 2013, iar primele livrări pentru 2017. Gazul din zona caspică ar urma să ajungă la Baumgarten, în Austria, tranzitând toate statele membre ale consorţiului, exceptând, evident, Germania.
Turcia pare a nu mai susţine însă în totalitate proiectul, atât din motive politice (diferendul cu Franţa pe tema genocidului armean), cât şi economice. Istanbulul pare a prefera proiectul TANAP (Trans Anatolian Pipeline) prin care gazele din Azerbaijan să ajungă pe piaţa europeană. Acest proiect, pe marginea căruia Turcia şi Azerbaijanul au bătut deja palma, presupune construcţia unei conducte de la graniţa dintre cele două state până la frontiera turco-bulgară. Capacitatea de transport ar fi de 16 miliarde de metri cubi anual, 6 pentru Turcia şi restul de 10 pentru Europa.
Azerbaijanul dezvoltă unul dintre cele mai mari zăcăminte de gaze din zona Caspică, Shah Deniz, cu rezerve de 1.200 de miliarde de metri cubi, dar azerii n-au decis încă ce proiect vor alege pentru ca gazul să ajungă în Europa. Traseul ales ar putea fi anunţat la sfârşitul lunii martie.
Turcii spun că TANAP este mai ieftin decât Nabucco. Dacă în primul caz costul estimat al proiectului este de 5 miliarde de dolari, costurile Nabucco ar putea ajunge la 12 miliarde, potrivit Reuters, deşi estimările consorţiului rămân la 7,9 miliarde de euro. Evident, TANAP ar dubla Nabucco pe teritoriul Turciei.
e-nergia.ro
Consortiul Shah Deniz a restrans optiunile sale pentru transportul gazelor din Azerbaidjan catre Europa prin excluderea de la negocieri a proiectului ITGI (Interconnectorul Turcia-Grecia-Italia), informeaza The Wall Street Journal citand compania BP, actionar al Shah Deniz. Astfel, mai raman in cursa doar proiectul TAP (gazoductul trans-adriatic), un proiect asemanator cu ITGI, Nabucco si noul proiect sustinut de Azerbaidjan, TANAP (Conducta Trans Anatoliana).
Initial in lupta pentru transportul gazelor de la zacamantul Shah Deniz II din Azerbaidjan catre Europa s-au inscris trei consortii internationale: Nabucco, TAP, si ITGI. Recent, a mai aparut un proiect, TANAP (Conducta Trans Anatoliana), fapt care a dus la intensificarea concurentei pentru gazele azere.
In ultima perioada, Turcia a dat semne ca nu mai sprijina in totalitate proiectul Nabucco, prioritatea sa fiind TANAP (Conducta Trans Anatoliana). “TANAP va fi mult mai ieftin si mai usor de realizat decat Nabucco”, a spus purtatorul de cuvant. Proiectul TANAP a luat nastere dupa incheierea unui parteneriat intre Azerbaidjan si Turcia care presupune construirea unei conducte alternative la Nabucco pe sectorul turcesc.
Potrivit oficialului turc, Nabucco, proiect sustinut de UE, presupune costuri mult mai ridicate decat TANAP. “TANAP va transporta numai gazul care este disponibil in Azerbaidjan, in timp ce Nabucco trebuie sa gaseasca si alte surse de gaz pentru a fi viabil”, a spus reprezentantul Ministerului Energiei din Turcia.
Ca reactie la stirile aparute in presa potrivit carora Nabucco ar avea de suferit din cauza noului proiect sustinut de Turcia, Reinhard Mitschek, Managing Director, Nabucco Gas Pipeline International GmbH a declarat ca “in momentul de fata luam in calcul diferite scenarii pentru a gasi cea mai buna solutie pentru furnizori si transportatori”.
Decizia consortiului Shah Deniz in privinta rutei pentru exportul de gaze din Azerbaidjan catre Europa ar putea fi luata pana la sfarsitul primului trimestru.
Conducta TANAP s-ar intinde din Azerbaidjan pana la granita Turciei cu Bulgaria. Capacitatea sa initiala va fi de 16 miliarde de metri cubi pe an (6 miliarde de metri pentru Turcia si 10 miliarde de metri cubi pentru restul Europei). Insa proiectul este conceput pentru a ajunge treptat la o capacitate de 30 de miliarde de metri cubi si apoi de 60 miliarde de metri cubi. Costurile pentru construirea TANAP sunt evaluate la 5 miliarde de dolari.
Proiectul ITGI presupunea transportul a 10 miliarde de metri cubi de gaz pe an de la granita dintre Turcia si Grecia spre Italia. Partenerii ITGI sunt Edison (Italia), DEPA (Grecia) si Botas (Turcia).
Proiectul TAP presupune transportul a 10 miliarde metri cubi de gaz caspic pe an de-a lungul unui traseu de 800 km, cu incepere de la Komotini, in apropiere de granita greco-turca, trecand prin Grecia si Albania si terminandu-se la San Foca in Italia. Partenerii TAP sunt Statoil din Norvegia, grupul elvetian EGL si grupul german E.ON Ruhrgas. Statoil este, de asemenea, partener la Shah Deniz II, alaturi de BP.
Proiectul Nabucco este vazut ca fiind principala modalitate de a reduce dependenta Europei de gazele rusesti.
Nabucco ar reprezenta o noua cale de transport a gazelor naturale din Asia spre Europa, ocolind Rusia. Nabucco va conecta direct cele mai bogate regiuni ale lumii in resurse de gaze naturale – Regiunea Caspica si Orientul Mijlociu – cu pietele din Europa. Conducta va face legatura intre granita de est a Turciei si Baumgarten, Austria, unul dintre cele mai importante terminale de gaze naturale din Europa Centrala, via Bulgaria, Romania si Ungaria.
Dupa numeroase amanari, constructia ar urma sa demareze in 2013, in vederea alinierii calendarului Nabucco cu furnizorii de gaze naturale. De asemenea, primele livrari de gaze prin intermediul conductei vor fi facute in 2017. Proiectul este estimat la 7,9 miliarde de euro. Conducta va avea o capacitate estimata la peste 30 de miliarde de metri cubi de gaze pe an.
Proiectul Nabucco a facut un mic progres in iunie cand Cadrul legal pentru Gazoductul Nabucco a fost finalizat prin semnarea, in Kayseri, Turcia, a Acordurilor de Sprijin al Proiectului intre NABUCCO Gas Pipeline International GmbH si ministerele implicate din cele cinci tari de tranzit (Austria, Bulgaria, Ungaria, Romania si Turcia).
Despre Shah Deniz 2
Primele gaze de la zacamanatul Shah Deniz 2 urmeaza sa fie produse in 2017. Shah Deniz 2 prevede o productie suplimentara de 16 miliarde de metri cubi de gaz, ceea ce inseamna ca productia anuala de la Shah Deniz va fi de 25 miliarde de metri cubi.
“Decizia cu privire la alegerea traseului de export va fi luata in functie de importanta comerciala, tehnica si strategica”, au declarat oficiali din Azerbaidjan.
hotnews.ro
Proiectul Nabucco, în ciuda tuturor eforturilor politicienilor europeni de a-i oferi credibilitate, nu a reușit să se apropie de materializare. Deloc surprinzător, reprezentanții mass-media care susțin acest proiect folosesc drept argumente declarații ale politicienilor europeni sau ale unor ”experți independenți”, dar evită să ia în calcul opiniile și acțiunile ale factorilor politici care influențează disponibilitatea gazului, iar problemele cu care se confruntă companiile care ar trebui să finanțeze proiectul sunt trecute în derizoriu. În realitate, proiectul Nabucco a intrat definitiv în categoria iluziilor științifico-fantastice care arată bine în cadrul ”strategiilor energetice” ale statelor UE, dar au șanse absolut nule să devină realitate. Nabucco nu are gaz, dar nu are nici susținere politică. În cadrul editorialului de astăzi vom relata despre felul în care Nabucco este văzut din Azerbaijan, adică de acolo de unde teoretic ar fi trebuit să vină gazul.
Citirea recentelor articole publicate în cotidianul Bakinskii Rabocii al cărui proprietar este șeful administrației prezidențiale din Azerbaijan s-a dovedit a fi o lectură fascinantă. Atât în zona ex-sovietică cât și în Asia în general, fiecare cuvânt dintr-un articol publicat într-un ziar afiliat puterii de stat este verificat minuțios pentru a corespunde exact opiniei factorilor de decizie și din această cauză textele ce se găsesc în asemenea publicații pot fi considerate expresia distilată a viziunii conducătorilor statului. Din perspectiva puterii de la Baku, proiectul Nabucco are o problemă politică extrem de serioasă. Contrar opiniei generale care susține că SUA sprijină necondiționat acest proiect pentru a reduce dependența Uniunii Europene de Gazprom, realitatea se dovedește a fi substanțial mai nuanțată. Experții intervievați de publicația din Azerbaijan consideră că SUA nu a făcut absolut nimic pentru Nabucco, principala problemă constând în faptul că Rusia și Iranul se opun proiectului, iar Washingtonul nu a întreprins nimic pentru a dezamorsa ”tensiunile geopolitice”. Directorul Departamentului de Analiză a Afacerilor Externe din cadrul Centrului Prezidențial de Cercetări Strategice (a se citi: șeful de laborator al serviciilor de la Baku), Rovshan Ibragimov explică situația pe șleau: americanii au susținut activ proiectul oleoductului Baku-Tbilisi-Jeihan și s-a reușit construcția acestuia, dar în același timp americanii nu fac nimic pentru Nabucco care se confruntă cu rezistență substanțial mai serioasă din partea Rusiei, ceea ce sugerează că proiectul nu se va face deloc. Același expert arată cu europenii interesați de Nabucco au serioase probleme financiare. Cea mai recentă propunere pentru guvernele de la Baku și Așhabad a fost ca ele să finanțeze o bună parte din proiect, propunerea venind ca un veritabil șoc după toate promisiunile anterioare și declarațiile despre forța financiară a participanților la proiect. Între timp, Așhabadul a ieșit din joc pentru că producția de gaz a turkmenilor a fost împărțită frățește între China și Rusia, iar Azerbaijanul a ajuns la concluzia că trebuie să caute alte opțiuni decât Nabucco. Ibragimov a menționat și o tentativă stângace a lui Jose Manuel Barroso de a-și asuma rolul de jucător geopolitic. Președintele Comisiei Europene a fost la Baku, dar nu a reușit să demonstreze în mod convingător că Uniunea Europeană poate înlocui SUA în ecuațiile de forță din regiune. Consecințele nu au întârziat să apară: SOCAR (compania de stat care deține drepturile de exploatare a gazului din Azerbaijan) și Gazprom au semnat un contract prin care Gazprom poate să achiziționeze tot gazul produs de SOCAR fără a exista o limită maximă a cantităților cumpărate. Speranțele europenilor au fost legate de proiectul Șah-Deniz-2 care a fost exclus din acest contract, din cauza dorinței Azerbaijanului de a obține acces direct la piața europeană, doar că și aici Nabucco nu prea are șanse. Autoritățile de la Baku susțin proiectul unui gazoduct trans-anatolian (TANAP, Trans-Anatolian Gas Pipeline) care să treacă prin Turcia, fiind dispuse să finanțeze proiectul din banii proprii, iar printre partenerii proiectului (20% din acțiuni) se numără compania BOTAȘ (deținută de statul turc) care anterior se număra printre susținătorii Nabucco. Teoretic, pe europeni ar fi trebuit să-i bucure perspectiva lansării acestui proiect, dar există câteva probleme: proiectul va livra doar 10 miliarde de metri cubi de gaz, adică aproximativ 33% față de capacitatea programată a Nabucco și, mai important, gazoductul propriu-zis va fi deținut de SOCAR (80%), ceea ce îi va oferi Azerbaijanului posibilitatea să-și negocieze un preț extrem de favorabil. Există o diferență semnificativă între situația în care vânzătorul nu poate livra gazul decât printr-o conductă deținută de un consorțiu de companii europene și situația în care conducta aparține vânzătorului și este conectată la sistemul de transport din cadrul UE, oferind posibilitatea de a vinde gazul cumpărătorului dispus să plătească cel mai mult. Cel mai puternic susținător al Nabucco din sfera energetică, gigantul german RWE pare să nu mai fie interesat de proiect. Într-un interviu acordat Wall Street Journal Deutschland, CEO-ul Jurgen Grossman a declarat că RWE consideră Nabucco un proiect prea scump. Analiștii au văzut în această declarație o mărturie a pragmatismului economic german, iar experții azeri au văzut în această declarație ”o expresie a relațiilor speciale existente între Germania și Rusia”.
Lista inițială a susținătorilor Nabucco arăta în felul următor: RWE, OMV, Transgaz, BOTAȘ, MOL. Astăzi, RWE consideră că proiectul este prea scump, BOTAȘ participă la proiectul TANAP, iar guvernul Turciei ”joacă la două capete” și a permis trecerea SouthStream prin apele sale teritoriale. Acum, susținătorii reali ai proiectului Nabucco sunt doar patru: OMV, Transgaz, MOL și Jose Manuel Barroso. Cei care mai speră la realizarea acestui proiect ar fi bine să renunțe la visele deșarte și să încerce să răspundă sincer la întrebarea: de ce SUA nu a susținut Nabucco în mod real? Există o semi-legendă care circulă în sfera energetică: în 2009, la o întâlnire la nivel înalt între oficialii europeni și ruși, europenilor le-a fost dăruită o înregistrare a operei Nabucco (Maria Callas, Paris, 1963) cu următorul comentariu: ”delectați-vă cu acest Nabucco, pentru că altul nu va exista”.
http://cronicaromana.com
„Din punct de vedere politic, Azerbaidjan sustine proiectul energetic european Nabucco”, dar Baku intentioneaza sa dezvolte propriul sau proiect de aprovizionare a pietei UE cu gaze naturale.
Declaratia apartine directorului Centrului azer pentru studii petroliere, Ilham Shabanov. In opinia lui, proiectul Nabucco nu tine cont de interesele companiilor energetice. Iata de ce, a subliniat el, Azerbaidjan va dezvolta propriul sau proiect de aprovizionare a Europei cu hidrocarburi. Dezvoltand subiectul, expertul a precizat ca „noul proiect respecta interesele intreprinderilor producatoare si ale tarilor de tranzit”. In ceea ce priveste capacitatea de transport a viitorului coridor, Shabanov a evocat 30 miliarde mc de gaze, volum similar celui preconizat pentru gazoductul Nabucco.
Intrebat de participantii la cel de-al VI-lea Forum energetic mondial, actiune gazduit de orasul polonez Sopot, daca noua initiativa inseamna ca „Nabucco nu va mai primi gaz azer”, Shabanov a raspuns: „Nu”.
In acest context, seful departamentului de investitii al companiei petroliere a Azerbaidjanului (SOCAR), Vagif Aliev, a anuntat ca, potrivit unui acord incheiat de tara sa si Turcia pe tema gazelor naturale, cele doua tari vor realiza un nou coridor de transport pentru gazul azer – Trans Anadolu (TANAP).
Fin.ro
Reprezentantul special al Uniunii Europene /UE/ pentru Asia Centrală, Pierre Morel, a desfăşurat o vizită la Aşhabad, cu prilejul expoziţiei internaţionale “Petrolul şi gazul Turkmenistanului-2011″, expoziţie la care au participat 100 de companii din 20 de ţări ale lumii.
În timpul vizitei, Morel a purtat negocieri cu preşedintele turkmen GurbangulîBerdâmuhamedov pe marginea problemelor energetice, a transportului de gaz turkmen şi utilizării Mării Caspice în calitate de arteră de transport pentru livrarea de gaz în Europa, notează cotidianul rus Nezavisimaia Gazeta.
“Europa salută crearea unui sistem multivectorial pentru livrările de combustibili turkmeni pe pieţele mondiale”, a declarat reprezentantul UE. Potrivit acestuia, UE vede în Turkmenistan un partener strategic, cu care va colabora pe termen lung şi pe baza unor principii reciproc avantajoase.
La rândul său, Berdâmuhamedov a subliniat că Turkmenistanul investeşte sume importante în proiecte energetice, fapt care garantează respectarea obligaţiilor parteneriate asumate de Aşhabad.
Principalul subiect discutat de Morel şi Berdâmuhamedov l-a constituit proiectul comun al UE, Azerbaidjanului şi Turkmenistanului: gazoductul transcaspic. După cum a subliniat Pierre Morel, la ora actuală se desfăşoară reuniuni periodice de experţi, care s-ar putea finaliza cu succes deja la sfârşitul acestui an.
Startul negocierilor a fost dat de preşedintele Austriei, Heinz Fischer, care a desfăşurat vizite în Turkmenistan şi Azerbaidjan la începutul lui octombrie.
Tot la acea dată, Berdâmuhamedov l-a anunţat pe Fischer că Turkmensitanul şi UE au început elaborarea unei baze documentare pentru livrările de gaz turkmen în Europa.
România şi Ungaria, interesate în livrările de gaz turkmen pe piaţa europeană, acordă sprijin multilateral Aşhabadului, subliniază Nezavisimaia Gazeta. Astfel, preşedintele Ungariei, Pal Schmitt, i-a propus UE să sprijine dorinţa părţii turkmene de a oferi partenerilor acces la resursele sale de gaz începând de la graniţele sale.
“Pentru diversificarea surselor de alimentare energetică, UE trebuie să creeze trasee până la graniţa cu Turkmenistanuľ, a declarat Schmitt. Potrivit preşedintelui ungar, această poziţie a Aşhabadului “trebuie tratată cu tot respectul” şi “găsite posibilităţi pentru construcţia acelor trasee, acelor gazoducte care ulterior vor putea asigura diversificarea livrărilor energetice”. Un asemenea traseu ar trebui să devină, potrivit lui Pal Schmitt, gazoductul Nabucco.
Baku şi Aşhabad nu văd piedici majore în calea realizării gazoductului transcaspic, în condiţiile în care ambele ţări au o solidă bază de resurse. După cum a subliniat Berdâmuhamedov la inaugurarea expoziţiei, în Turkmenistan sunt exploatate o serie întreagă de mari zăcăminte, ale căror rezerve însumează circa 26,2 trilioane de metri cubi de gaz.
La rândul său, după darea în exploatare a zăcământului Shah-Deniz-2, Azerbaidjanul a devenit un subiect independent în schema livrărilor de gaz pe teritoriul Turciei spre UE.
De aceea, Turkmenistanul şi Azerbaidjanul sunt convinse că pentru construirea gazoductului prin Marea Caspică este suficient acordul lor reciproc şi că în viitorul apropiat ele vor reuşi să rezolve inclusiv “unele probleme discutabile”.
În data de 12 septembrie, Comisia Europeană a primit mandat pentru desfăşurarea de negocieri cu Azerbaidjanul şi Turkmenistanul pe marginea construirii gazoductului transcaspic, care ar urma să devină parte a proiectului Nabucco, precizează cotidianul rus.
Conform proiectului, gazoductul va lega malurile turkmen şi azer ale Mării Caspice, pentru exportul de gaz spre ţările europene tranzitând Azerbaidjanul. Pe traseul Turkmenbaşi-Baku-Tbilisi-Erzurum ar urma să fie transportate anual 20-30 de miliarde de metri cubi de gaz. Ulterior, din Turcia gazul va pleca, prin gazoductul Nabucco, spre Bulgaria, România şi Ungaria, până la hubul gazifer Baumgartden din Austria.
De altfel, dacă UE va tărăgăna realizarea Nabucco şi implicit a proiectului transcaspic, Turkmenistanul are ca rezervă un nou traseu de gazoduct: Turkmenistan-Afganistan-Pakistan-India /TAPI/.
De curând preşedintele turkmen a desfăşurat o vizită la Islamabad, unde a discutat cu omologul său pakistanez, Asif Ali Zardari, posibilităţile de accelerare a proiectului.
La finalul negocierilor a fost semnată o declaraţie comună. Cu toate acestea, războiul din Afganistan subminează deocamdată eforturile susţinătorilor acestui proiect.
Potrivit experţilor, TAPI este avantajos economic, însă realizarea lui depinde în totalitate de situaţia din Afganistan.
Financiarul.ro
ranul consideră proiectul gazoductului Nabucco un “plan mort” şi se arată dispus să transporte gaz din Turkmenistan către Europa, a declarat directorul Companiei naţionale iraniene pentru exportul gazelor, Hossein Bidarmaghz, citat de publicaţia Teheran Times, relatează HotNews.ro.
Potrivit lui Hossein Bidarmaghz, ruta de tranzit prin Iran pentru transportul gazelor din Turkmenistan în Europa este mai economică decât alte proiecte, în principal cel privind construcţia conductei transcaspice de gaz.
Referindu-se la recentul acord dintre directorii consorţiului Nabucco şi liderii turkmeni pentru construcţia conductei transcaspice, Bidarmaghz a afirmat că, în prezent, majoritatea experţilor consideră Nabucco un proiect “mort” şi care există “doar pe hârtie”.
Bursa.ro
Proiectul gazoductului Nabucco, care va transporta gaz din regiunea caspică în Europa ocolind Rusia, se scumpeşte. Costul iniţial era de 8 miliarde euro, acum el a ajuns la 14 miliarde.
Problema legată de costul proiectului este, desigur, importantă, însă nu în cazul Nabucco. Există probleme mult mai serioase, de care depinde construcţia conductei. De exemplu, conducta transcaspică, fiind o parte a gazoductului, nu poate fi construită pe fundul Mării Caspice fără a rezolva statutul mării. Pentru aceasta trebuie să fie convenite poziţiile celor cinci ţări ale zonei caspice, despre ce a declarat cu puţin timp în urmă preşedintele Medvedev.
Rămâne nerezolvată problema privind apartenenţa gazului care va umple Nabucco, menţionează expertul Institutului de Strategie Energetică, Aleksei Gromov: „Volumul gazelor din zăcămintele Azerbaidjanului pot să nu fie suficiente pentru prima tranşă Nabucco şi va fi necesară rezolvarea problemei privind o bază de resurse suplimentară. Însă nu există alternativa Turkmeniei, care este una din ţările regiunii caspice. Aşa că perspectivele Nabucco nu sunt clare”.
Principalul concurent al proiectului Nabucco este proiectul rusesc al gazoductului South Stream cu o capacitate de 63 miliarde m3 pe an. Primele livrări de gaze sunt planificate pentru anul 2015. În privinţa Nabucco, el va intra în funcţiune nu mai devreme de 2017.
În cadrul summitului energetic al UE din februarie anul acesta se vorbea despre construcţia Coridorului Energetic Sudic de Transport. Nabucco a fost numit drept o prioritatea strategică. Despre South Stream nu s-a spus nici un cuvânt.
Vocea Rusiei
Nevoia de gaz si surse alternative de energie pentru a contrabalansa monopolul rusesc au determinat Uniunea Europeana sa se implice mai activ in materializarea acestei politici prin oferte si acorduri. Politicile Uniunii Europene (UE) par sa acorde tot mai mult interes zonei de securitate energetica, motiv pentru care UE a demarat o adevarata ofensiva in plan diplomatico-economic pentru a intari legaturile cu statele caucaziene si cele din Asia centrala pentru a-si asigura sursele de energie de la Marea Caspica.
Uniunea Europeana a invitat recent Kazahstanul sa participe la proiectul de gazoduct transcaspic, a anunţat Comisarul european pentru energie, Guenther Oettinger. De asemenea, in cursul lunii septembrie, Consiliul UE a aprobat mandatul transmis Comisiei Europene de negociere a unui acord pentru cadrul legal al gazoductului transcaspic cu Azerbaidjan si Turkmenistan. Conducta ar trebui sa lege ţarmurile Turkmenistanului si Azerbaidjanului de la Marea Caspica pentru exportarea de gaz prin Azerbaidjan catre Europa. Capacitatea anuala a rutei Tengiz (Kazahstan) Turkmenbashi (Turkmenistan) Baku (Azerbaidjan) Tbilisi (Georgia) Erzurum (Turcia) ar ajunge la 20-30 de miliarde de metri cubi de gaz. Costul proiectului este estimat la 7,9 miliarde de euro.
Nabucco Gas Pipeline International a inaintat la inceputul lunii octombrie consorţiului Deniz II o oferta pentru exportul gazelor naturale din Azerbaidjan prin conducta care va face legatura intre Turcia si Austria tranzitand Bulgaria, Romania si Ungaria. „Suntem increzatori ca Nabucco ofera cea mai buna ruta pentru exportul gazelor naturale din Azerbaidjan si alte surse. Nabucco este proiectul european emblematic in coridorul de gaze naturale din Europa de Sud-Est. Este viabil din punct de vedere comercial si competitiv. Sprijinul politic si stabilitatea au fost acordate prin intermediul unui tratat valabil 50 de ani, semnat de catre toate cele cinci ţari de tranzit, precum si prin acordurile bilaterale de sprijin ale proiectului. Nabucco ofera beneficii atat pentru furnizori, cat si pentru transportatori”, declara Reinhard Mitschek, Managing Director Nabucco Gas Pipeline International.
Proiectul Nabucco incepe, totodata, sa se bucure de sprijinul tot mai multor companii care vor sa i se alature. Astfel, compania germana Bayerngas vrea sa intre in acţionariatul Nabucco Gas Pipeline International, negocierile cu cei sase acţionari urmand sa inceapa in cel mai scurt timp. In paralel cu proiectul Nabucco, instrumentul politic al UE denumit Parteneriatul Estic care face referire la sase republici ex-sovietice doreste sa dezvolte si latura energetica a acestui proiect. Este vorba de un gazoduct care sa lege, pe sub Marea Caspica, infrastructurile din Turkmenistan cu cele din Azerbaidjan si de aici mai departe catre Nabucco sau catre infrastructurile existente.
petroleumreview.ro
voiaciok 